Conceptul

Strada Lunga este atestata documentar inca din secolul al XIII-lea si este astazi incadrata ca zona protejata de rezervatie arhitecturala.

Frontul stradal existent este caracterizat de ideea de introversie. Casele cu ale lor porti cu ziduri inalte iti dau impresia unor mici fortarete care se sprijina una pe alta.

Proiectul incearca sa reinterpreteze elemente arhitecturale existente si sa le readuca in tema intr-o maniera noua. La inceput proiectul a fost un proiect de reconversie a unei cladiri existente in regim S+P+Pod nelocuibil. In urma dislocarii in timpul santierului a unui corp din cladirea existenta, proiectul a devenit unul de tip insertie noua intr-un fond existent tip rezervatie arhitecturala.

Banda de lumina: Braul decorativ de delimitare a podului nelocuibil de zona parterului este reinterpretat sub aspectul unei distantari/ruperi de contextul existent. Distantarea este materializata prin intermediul unei fante de lumina. Acest bandou de fereastra se regaseste in zona mansardei si se afla la cota +0,70m fata de nivelul pardoselii, functionand si ca zona de studiu. In acelasi timp, fanta de lumina sugereaza si functiunea cladirii: aceea de optica medicala, aceasta  reprezentand o parte a fizicii care se ocupă cu studiul luminii sau al fenomenelor luminoase și vizuale raportate la om si lumea fizica in care acesta exista.

Poarta: Ideea de fortareata este accentuata, iar noua poarta inchide vizual frontul stradal. Dar zidul inalt si masiv este in acelasi timp mobil, flexibil si ofera pe timpul zilei posibilitatea unei comunicari directe intre interior si exterior.

Fosta cladire: Nu a fost monument. Cladire de la inceputul sec. al XIX-lea, cu ziduri din caramida la subsol si caramida cu piatra la parter. Dar a lasat in noua cladire amintirea unor elemente specifice: evazarea realizata in caramida a ferestrelor mici de la subsol (spre a da mai multa lumina). Acest element este materializat si multimplicat sub forma mai multor ferestre de lumina de 24×24 „sculptate” in zidul de beton.